Medierea in divort

Atât în România cât şi în ţările Uniunii Europene, rata divorţurilor a crescut de la un an la altul, iar statisticile efectuate privind dosarele aflate pe rolul instanţelor de judecată relevă faptul că divorţurile în care sunt implicaţi şi copii reprezintă majoritatea cazurilor.
Astfel, măsurile luate în acest sens de către Uniunea europeană prin intermediul reglementărilor Consiliului Europei şi ale Comisiei europene către statele membre prevede respectarea unor proceduri legale privind drepturile copilului şi urmărirea „interesului superior” al acestuia.
In România soluţionarea cauzelor de divorţ se realizează în faţa instanţelor de judecată fără a se apela la procedura medierii care, în sistemul de justiţie al ţărilor membre ale Uniunii Europene reprezintă procedura de bază, prima la care apelează părţile, înainte de a ajunge în faţa instanţelor de judecată.
Medierea este un proces pe care părţile îl folosesc în mod direct, după ce în prealabil şi-au exprimat acordul de a urma această procedură. Clienţii sunt asistaţi de experţi care urmează să negocieze şi să ajungă la o înţelegere pentru ambele părţi. Folosind medierea părţile ajung într-un timp mai scurt la o înţelegere fără a mai fi necesară prezentarea cazului în faţa instanţei. Medierea reprezintă o procedură alternativă la cea tradiţională, de rezolvare a conflictelor în faţa instanţei de judecată. Motivul de bază pentru care este utilizată medierea în cauzele de divorţ este următoarea: reducerea conflictului interparental si încurajarea comunicării dintre cele două părţi, precum si cooperarea îmbunătăţită pe termen lung privind creşterea şi educarea minorilor.
Majoritatea cercetărilor privind medierea divorţurilor s-au realizat cu precădere în ţări ca şi Anglia, Canada, Australia, Statele Unite. Aspectul principal care s-a avut în vedere a fost procesul de mediere privind custodia copiilor. In acest sens s-au stabilit criterii importante cum ar fi: utilitatea medierii în realizarea unei înţelegeri dintre părţi; eficienţa medierii din perspectiva costurilor de timp şi a celor financiare; abordarea comparativă a medierii cu procesul tradiţional în faţa instanţei; evaluările clientului privind procesul medierii; soluţionarea conflictului si încurajarea menţinerii unei relaţii personale a copilului cu ambii părinţi; modul în care medierea contribuie la ajustarea psihologică ulterioară.
Intr-un studiu longitudinal efectuat pe o perioadă de 12 ani, (Emery, Sbarra, & Grover, 2005) s-a comparat procesul medierii cu procesul tradiţional, în faţa instanţei, în cauzele de divorţ care implică şi copii. In urma cercetării efectuate s-a constatat efectul pozitiv pe termen lung al medierii în ceea ce priveşte relaţia dintre părinţi şi copii, iar pe de altă parte pune accent pe nevoile ambelor părţi si pe abilităţile acestora de a-şi oferi suport. Scopurile principale ale medierii constau în a stabili o relaţie funcţională si de cooperare între părinţi, şi implicarea acestora în egală măsură în creşterea şi educarea minorilor, iar pe de altă parte, prin mediere are loc o realocare a resurselor familiale si o restructurare a acesteia. Sub aspectul beneficiilor aduse clientului, reiese faptul că în urma medierii, clienţii sunt mult mai satisfăcuţi de soluţia la care s-a ajuns decât în cazurile în care sunt soluţionate în faţa instanţei.
Aspectele pozitive ale medierii în cazurile de divorţ fac referire în primul rând la abilitatea fiecărui părinte de a comunica propriile sale nevoi, oportunitatea de a-şi spune punctul de vedere, de a discuta în privinţa copilului, receptivitatea crescută la soluţiile date de cealaltă parte si de asemenea responsabilizarea acestora de a ajunge la un consens în beneficiul ambelor părţi.
În studiile efectuate în urma înregistrărilor audio a procesului de mediere realizat intre mai multe cupluri s-a constatat că rolul mediatorului este unul activ, care implică şi responsabilizează părţile să se angajeze în găsirea de soluţii privind conflictele familiale si luarea deciziilor privind procedura de coparenting.
Medierea ca proces are un rol deosebit de important pentru psihoterapeuţii de familie care întâlnesc cazuri în care vor lucra cu familiile sau numai cu cuplul. Medierea are un impact pozitiv asupra cuplurilor aflate în divorţ. In studiile efectuate asupra rolului medierii în consilierea cuplurilor aflate în divorţ (Kelly, 1991, 1993), s-a remarcat faptul că neînţelegerile dintre părinţi si conflictele se reduc consistent atunci când părţile au participat la mediere, si de asemenea acestea deprind noi abilităţi de a rezolva ulterior situaţii tensionate privind creşterea şi educarea minorului. Înainte de declanşarea procedurii de mediere sunt evaluate abilităţile de comunicare a fiecărei părţi precum şi abilităţile de rezolvare a situaţiilor conflictuale si găsirea de soluţii pentru ambele părţi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: