Publicat de: Borlean Camelia-Anca | Septembrie 21, 2013

Procesarea multinivelară a traumei in separarea prin divorţ şi impactul asupra relaţiei părinte – copil

(Lucrare prezentată la Școala de vară internatională  de la Timișoara 2013
  Institutul de terapie familială şi practică sistemică Dianoia)

Divorţul reprezintă o criză in ciclul de viață al familiei iar durerea separării  determină amplificarea emoţiilor negative ale partenerilor. Intensitatea crescută a reactivităţii emoţionale a soţilor poate afecta raţionalitatea lor în luarea deciziilor, și poate produce comportamente dezadaptative cu impact negativ asupra competenţei parentale.

Pierderea relaţiilor de familie reprezintă una dintre cele mai severe consecinţe a unui divorţ conflictual, și poate determina pe termen lung apariţia tulburărilor clinice la copii. Copilul, ca membru în familie are legături de ataşament cu fiecare dintre cei doi părinţi.  Deseori, în astfel de cazuri, copilul este pus într-un conflict de loialităţi prin care se întăreşte alianţa, și ulterior coaliţia cu unul dintre părinţi împotriva celuilalt părinte, de obicei cel nonrezident. Suferinţa copilului aflat într-un conflict de loialităţi este amplificată și mai mult când este audiat in instanţă, având convingerea ca trebuie să aleagă între cei doi părinţi.

Procesarea traumei se realizează la diferite nivele în familie.

Intensitatea traumei în procesarea divorţului este dată de gradul de alienare/ îndepărtare a copilului de către un părinte faţă de celălalt părinte. Acest proces are la bază distresul emoţional al părintelui alienator, vulnerabilităţile copilului, dar și răspunsul părintelui îndepărtat. Drama copilului, dar și a părinţilor, este amplificată și mai mult prin intervenţia membrilor familiei extinse, a avocaţilor, a clinicienilor dar și a judecătorilor.

Durerea pierderii relaţiilor de familie a fost frecvent asociată la copii cu pierderea sensului identităţii de sine, a autonomiei, intimităţii dar și pierderea sentimentului de afiliere, pierderi exprimate la diferite nivele de funcţionare: cognitiv, emoţional și comportamental prin tulburări comportamentale, alimentare, somatice, anxietate, depresie.

Părintele nonrezident și membri familiei sale de origine trăiesc „pierderea” copilului ca un proces de doliu însă, mult mai intens, dureros psihologic decât decesul deoarece „pentru unii părinţi reprezintă o continuă  jelire și  trăire a morţii” (Gardner, 1992).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: